„Sunt un rapper alb, ei întotdeauna telefonul mă sună umbrit.” Acesta este din „Numele de marcă”, doar unul dintre cei mai puternici elimină debutul principal al lui Mac Miller. La fel de bine, nu cred că este adevărat. Mac Miller a început ca un rapper de sărbătoare, făcând melodii neimaginative cu un flux care pare atunci când este rapid, precum și retras. Nimic ca Eminem, care a izbucnit pe scena cu ranturi ultra-violente, ultra-personale despre Kim, precum și scuipat piese care au zdrobit orice tip de care a îndrăznit să-l pășească. Mac nu era Marshall Mathers. Nici măcar pe aproape.
Dar pe cel mai nou album al său, se îmbunătățește mult. Lucrul cu bugetele majore de producție de etichete l -a curățat cu siguranță, însă și conținutul pare să fi crescut deasupra tripe -ului superficial pe care l -a adus înainte. La fel ca și mulțimea cu care aleargă îl ajută să se ridice, inclusiv Ab-Soul, precum și cântărețul principal al Bit Dragon.
Pe scurt: acesta este un record minunat. Mult mult mai bine decât am avut orice tip de tot ce să ne așteptăm, precum și chiar suficient de mare pentru a mă face să -mi doresc mai mult.